Ziua în care teatrul șoptește…

Luni 22 octombrie

Vă spuneam săptămâna trecută că în teatru nu există zile moarte sau timp de împrumutat. Și atunci ce înseamnă o zi de luni, fără actori în clădire? În teatru, ca și în muzee, lunea este ziua de odihnă. Pentru unii. Pentru ceilalți, este ziua în care se strânge și se așează recuzita folosită la spectacolele din week-end, se adună costumele și se stabilește ordinea în care vor fi spălate și călcate, ținând cont, bineînțeles, de programul spectacolelor din week-end-ul următor. Este ziua în care tehnicienii pregătesc cele două săli pentru repetițiile din zilele care vin, iar cei de la PR materialele care trebuie să vorbească lumii despre noi.

Totodată, este ziua în care teatrul devine un fel de muzeu. Pentru cei care au învățat să-i asculte murmurul de zi cu zi, este ziua în care poți auzi cum se sting ultimele reverberații ale replicilor de mai ieri, este ziua în care miroase a rumeguș și pânză, în care balconul impunător din Venezia devine un cadru de lemn și gips…și totuși, în acolada închipuită, povestea se derulează în continuare…tobele freamătă batute de șoapte, costumele se mișcă încă, abia perceptibil, așteptând să se întoarcă actorii care să le umple…

Anunțuri

Un comentariu la “Ziua în care teatrul șoptește…

  1. […] Dacă ieri vorbeam despre liniște și pace, astăzi vorbim despre Zi de școală la Masca […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s